Ziua 4

In ultima zi de la Garana (sau Crivaia, locul nostru de cazare) a trebuit sa intram in posesia platformei pentru atv lasata in Slatina-Timis. Din pacate, n-am putut efectua drumul de intoarcere pe aceeasi ruta pentru ca surpriza: Slatina-Timis fusese inundata si drumurile acoperite de viitura venita din munti cu busteni, namol, etc. Drumul prin padure era impracticabil asa ca a trebuit sa mergem pe ruta Crivaia-Resita-Slatina Timis. Drumul l-a facut sotul meu cu masina (sa poata lega platforma) iar eu am asteptat intr-o benzinarie cu atv-ul. Drumul pana la Sibiu a fost foarte placut (extraordinar chiar!) pana la Sebes. De acolo a inceput nebunia de tir-uri (sute, mii, milioane, nici nu mai stiu), accidente vazute pe drumul de groaza de la Sebes la Sibiu. Cel mai stresant drum posibil. Parca eram in alta tara. Veniti din zona Resita-Caransebes cu serpentine, drum liber, priveliste, relaxare am dat de nebunie totala. Horror! Acelasi drum horror a fost si a doua zi de la Sibiu la Bucuresti dar pe sensul invers. Noi am avut noroc, fiind luni, traficul intens era pe Bucuresti-tara. Asta nu e turism, asta e sinucidere curata.

Ziua 3

A treia zi fiind destul de obositi si zdruncinati de mers 2 zile pe drumuri grele ne-am propus sa gustam din viata tihnita de pe malul lacului. Asa ca am inchiriat paturi la pontonul de fite din zona ( Dl. Misu Negritoiu cu sotia si prietenii se racoreau cu o limonada la o masa vecina).
Locul este minunat, servicii foarte bune, posibilitate de a inchiria o hidrobicicleta, caiac sau barcuta, etc. Pozele cred ca sunt destul de graitoare.
In jurul orelor 17, in 10 minute de avertizare s-a pornit potopul: ploaie, piatra, vant foarte puternic, ceata...ce mai , o nebunie. In 10 minute am trecut de la costum de baie la costum de ploaie. Si ploaia nu s-a oprit 2 zile si 2 nopti.
Am reusit sa ne refugiem pe terasa unei cabane de lemn din apropiere si am asteptat sa treaca piatra si vantul. Apoi ne-am propus, daca tot eram plouati si flamanzi sa ne oprim la cel mai cautat loc din zona, Gasthof Tirol. Pozele sunt facute dimineata cand inca mai era soare si cald. Atmosfera de aici este extraordinara chiar daca pe aglomeratie de-abia mai fac fata cu servitul. Dar pentru ca ne era frig si eram destul de murati ne-am propus sa mancam inauntru. Din pacate era totul ocupat (sunt foarte putine mese) dar sotul meu a avut o idee minunata, si anume sa comandam cate un lichior de nuci verzi din productie proprie Gasthof Tirol si sa asteptam in salon eliberarea unei mese. Doamna administratora (sau poate chiar unul dintre proprietari, din pacate nu-i stiu numele) o femeie sufletista a ajutat la servirea clientillor. Si nu numai atat, pentru ca nu mai era curent electric din cauza furtunii nu ne-a lasat flamanzi pe toti cei care poposiseram acolo ci ne-a propus meniul gata preparat, ciorba de fasole si sarmale cu mamaliga. Chiar daca pana sa ajungem noi la masa s-a restabilit alimentarea cu energie electrica si ne-au propus orice vrem din meniu, noi tot meniul initial l-am ales. De-altfel foarte bun. O singura bila neagra as putea sa dau acestui loc: chelnerul tanar si dragut care era cam ciufut fiind prea aglomerat cu comenzile clientilor si lipsa din meniu a unor preparate nemtesti (daca tot se numeste G. Tirol) si oferta de preparate italiene. In rest, totul la superlativ.

Ziua 2. Crivaia-Anina-Resita-Crivaia

A doua zi ne-am propus o drumetie cu atv-ul si motorul (pentru asta ne deplasasem pana acolo, doar).
Daca la inceput drumul a fost foarte usor, aproape banal, pe parcurs am trait emotii puternice. Pentru atv nu e aproape nimic imposibil de trecut dar pentru un BMW de talia celui cu care era prietenul nostru nu e tocmai simplu. Dar, dupa situatii si situatii care mai de care mai emotionante am ajuns cu bine la cabana unui ocol silvic unde ne-au intampinat doboratorii de copaci, cei care produsesera drumul accidentat pe care venisem noi. Din pacate nu am foarte multe foto de pe traseu, cu cele mai nebunesti portiuni de drum pentru ca eram prea concentrati pe drum si mai putin pe foto. Am avut cu mine tone de echipament pentru drum de munte (bocanci, cizme de cauciuc, costum de ploaie, etc.) si pana la urma am ramas cu pantaloni de in si tenesi crem care, culmea, la cum aratau dupa nu ai fi zis ca am mers pe un drum forestier cu namol si apa. Am ceva filmulete dar care nu se pot incarca aici din lipsa de spatiu.
Baietii din Maramures veniti la taiat de copaci (poza este cu unul dintre ei, Dumitru) aveau familiile acasa (doar seful de echipa era cu familia, dar acum era plecat in Resita la cumparaturi) si muncesc in conditii putin spus cumplit de grele. Se poate vedea si din poza conditia fizica, una nelucrata la sala ci in conditii de munca extraordinare.
Drumul prin padure a fost emotionant si pentru faptul ca la orice intersectie de poteci nu stiai incotro sa te indrepti. Noroc cu busola si cu un GPS care cat de cat ne-a indreptat pe drumul cel bun. Anina, primul oras iesit in cale (eu am fost cea mai fericita cand am vazut semne ale civilizatiei) m-a intristat. Din pacate nu am nici o poza, tot ce vedeam parca imi lua mintile si uitam sa scot aparatul foto din portbagaj (ce-i drept era si destul de neplacut sa opresc atv-ul tot timpul ca sa fac poze).
Resita, un oras ingropt in praf si mizerie, a fost de parca m-am intors in timp acum 20 de ani. Barrrr, nu vreau!
Dar, privelistea minunata de la Resita la Valiug merita orice urma de praf. Este absolut fabiulos. Nu stiu daca ne-am intalnit cu 10 masini, cu nici un TIR, serpentinele sunt pe un drum cu imagini de vis, ce mai , parca ai fi in Elvetia. Absolut fabulos. Aproape ca nu mai vroiam sa se termine. Minunat!
atv-ul!

Aventuri de la Garana. Ziua 1

Weekend-ul trecut am avut zile pline cu emotii, adrenalina, sport, noutati...etc.
Voi incepe cu ziua 1 drumul Bucuresti- Slatina Timis- Crivaia.
Drum de-altfel destul de lung si obositor, plecati de la 8 dimineata de-acasa si ajuns la ora 21 la Vila avocatilor din Crivaia.
Noi ne propusesem o iesire pe munti cu atv-ul iar un prieten ne-a propus sa imbinam cultura cu sportul.
Cu atv-ul pe platforma legata de masina ne-am pornit la drum. Pana la Slatina - Timis portiunea de drum cea mai proasta (catastrofa de fapt) a fost la Baile Herculane. Tot drumul este "bombardat" cu gropi, este ceva de neimaginat pentru anul 2010, intr-o tara UE. Un drum de 50km l-am facut intr-o ora, tanand cont de faptul ca eram cu platforma dupa noi si la orice groapa mai mare riscam sa se intample vreun eveniment neplacut.
Peisajul este fantastic dar cu foarte putine servicii pe traseu ( noroc cu benzinariile).
Ca sa ajungem la Garana, unde avea loc festivalul de Jazz, a trebuit sa ne oprim la Slatina-Timis, sa lasam platforma la bar-ul din localitate si sa ne pornim drumul pana la Garana pe un drum forestier. Era drumul cel mai scurt. In mod normal trebuia sa mergem la Caransebes, Resita si apoi Garana. Dar la ora aceea, obositi dupa un drum cumplit pe la Baile Herculane nu vroiam decat sa ajungem mai repede la pensiune. Gresit. Distantele, asa cum erau prezentate pe harta sunt mult mai mari si astfel ne-am apreciat gresit ora de finish.
Drumul de la Slatina-Timis pana la Crivaia, dupa cum spuneam un drum forestier, a fost o nimica toata pentru mine pe atv, pentru prietenul nostru pe un motor BMW si pentru sotul meu cu Touareg-ul. Drumul nu e usor, erau 2 fete cu un Renault (nu sunt sigura) si nu stiu daca au ajuns in seara aceea la destinaie. Erau ingrijorate si in plus, latimea drumului este pentru o masina de carat busteni. Si culmea noi ne-am intalnit cu o astfel de masina care mergea in sens invers si am avut norocul de o bucata de drum in pic mai lata. Fetele nu stiu cum au reusit sa treaca dar si o alta masina, o duba mai mare, de Bucuresti, cu 2 baieti putin cam inconstienti, dupa parearea mea, sa mearga pe un astfel de drum.
Eu am condus atv-ul pana la Crivaia, un drum ff lung in comparatie cu ce aveam pe harta. Obositor, cu multe serpentine (de fapt numai serpentine) dar cu o priveliste magnifica (cum aveam sa vad zilele urmatoare).
Odata ajunsi la pensiune (de 2 stele dar cu conditii pe care le-am acceptat din lipsa totala de altceva) nu ne mai doream decat un pat pentru un somn bun.
Drumul din prima zi se terminase, eram bucurosi ca nu avusesem evenimente neplacute si ca ne puteam concentra pentru ce vom face a doua zi.

Eros Ramazzotti...cool!

Concertul a fost minunat, Eros a cantat cu acelasi timbru vocal deosebit, a avut o trupa de instrumentisti ff professional...ce mai, a fost un concert foarte bun. Si n-a plouat. Acasa, la 2 statii de tramvai de stadion, a plouat torential.