ely's lifestyle

Iubire. Bucurie. Bun-vointa. Zambete. Dorinta. Implinire. Vise...Viata.

joi, 29 iulie 2010

Aventuri de la Garana. Ziua 1







Weekend-ul trecut am avut zile pline cu emotii, adrenalina, sport, noutati...etc.
Voi incepe cu ziua 1 drumul Bucuresti- Slatina Timis- Crivaia.
Drum de-altfel destul de lung si obositor, plecati de la 8 dimineata de-acasa si ajuns la ora 21 la Vila avocatilor din Crivaia.
Noi ne propusesem o iesire pe munti cu atv-ul iar un prieten ne-a propus sa imbinam cultura cu sportul.
Cu atv-ul pe platforma legata de masina ne-am pornit la drum. Pana la Slatina - Timis portiunea de drum cea mai proasta (catastrofa de fapt) a fost la Baile Herculane. Tot drumul este "bombardat" cu gropi, este ceva de neimaginat pentru anul 2010, intr-o tara UE. Un drum de 50km l-am facut intr-o ora, tanand cont de faptul ca eram cu platforma dupa noi si la orice groapa mai mare riscam sa se intample vreun eveniment neplacut.
Peisajul este fantastic dar cu foarte putine servicii pe traseu ( noroc cu benzinariile).
Ca sa ajungem la Garana, unde avea loc festivalul de Jazz, a trebuit sa ne oprim la Slatina-Timis, sa lasam platforma la bar-ul din localitate si sa ne pornim drumul pana la Garana pe un drum forestier. Era drumul cel mai scurt. In mod normal trebuia sa mergem la Caransebes, Resita si apoi Garana. Dar la ora aceea, obositi dupa un drum cumplit pe la Baile Herculane nu vroiam decat sa ajungem mai repede la pensiune. Gresit. Distantele, asa cum erau prezentate pe harta sunt mult mai mari si astfel ne-am apreciat gresit ora de finish.
Drumul de la Slatina-Timis pana la Crivaia, dupa cum spuneam un drum forestier, a fost o nimica toata pentru mine pe atv, pentru prietenul nostru pe un motor BMW si pentru sotul meu cu Touareg-ul. Drumul nu e usor, erau 2 fete cu un Renault (nu sunt sigura) si nu stiu daca au ajuns in seara aceea la destinaie. Erau ingrijorate si in plus, latimea drumului este pentru o masina de carat busteni. Si culmea noi ne-am intalnit cu o astfel de masina care mergea in sens invers si am avut norocul de o bucata de drum in pic mai lata. Fetele nu stiu cum au reusit sa treaca dar si o alta masina, o duba mai mare, de Bucuresti, cu 2 baieti putin cam inconstienti, dupa parearea mea, sa mearga pe un astfel de drum.
Eu am condus atv-ul pana la Crivaia, un drum ff lung in comparatie cu ce aveam pe harta. Obositor, cu multe serpentine (de fapt numai serpentine) dar cu o priveliste magnifica (cum aveam sa vad zilele urmatoare).
Odata ajunsi la pensiune (de 2 stele dar cu conditii pe care le-am acceptat din lipsa totala de altceva) nu ne mai doream decat un pat pentru un somn bun.
Drumul din prima zi se terminase, eram bucurosi ca nu avusesem evenimente neplacute si ca ne puteam concentra pentru ce vom face a doua zi.

Niciun comentariu: